Implicarea copiilor in treburile casnice. Partea I – Principii Montessori

Implicarea celor mici în activităţile casnice nu înseamna un abuz asupra copiilor. Din contră, majoritatea copiilor adoră să fie implicaţi în treburile casnice, iar cu cât amânăm să îi transformăm în “partenerii” noştri de curăţenie, cu atât mai mult vor percepe activităţile casnice drept corvoadă sau pedeapsă (uh, urât cuvânt).

Implicarea copiilor în treburile casnice are un rol esenţial în educarea şi dezvoltarea lor. Să nu uităm că însăşi Maria Montessori acorda o atenţie aparte implicării copiilor din Casa dei Bambini în diverse activităţi administrative, perfect adaptate vârstei celor mici.

Maria Montessori a sustinut crearea un mediu pregatit pentru cresterea si dezvoltarea copilului, un mediu care sa faciliteze independenta, invatarea si explorarea de catre fiecare copil. De altfel, Viata Practica este baza oricarei arii Montessori (limbaj, senzorial, matematica, cultural), deoarece activitatile din aceasta arie raspund nevoilor de dezvoltare ale copilului si dau copilului posibilitatea de a fi independent, de a repeta activitatea si de a lucra, in ritmul propriu.

Ştiind cât de mult contează implicarea copiilor în treburile casei ne-am decis să scriem o serie de articole care sa te inspire, acesta fiind primul din ele :). Inainte de toate e bine să ştim că cel puţin câteva principii trebuie respectate cu sfinţenie atunci când vrem să îl implicăm pe cel mic în treburile casnice:

1. Sarcinile date copilului trebuie să fie adaptate vârstei acestuia.

Intotdeauna ÎNTÂI îi arătăm copilului cum se face acea activitatea, apoi ne dăm câțiva pași în spate și îl lăsăm să exploreze. Un copil de 2 ani poate spăla vasele, dar vasele să fie pe dimensiunile lui (nu farfurii mari sau pahare înalte). La fel, poate aspira dacă are aspirator pe măsura lui.

E bine să urmărim ce anume poate face copilul şi să îl implicăm în activităţi pe care le poate face şi pentru care este pregătit atât fizic, cât şi psihic. În alt context, să nu ne surprindă atunci când copilul nu va fi atras de o anumită sarcină. Este foarte probabil să nu fie pregătit pentru ea. Recomandat este întâi să observăm copilul, ca să aflăm care este interesul lui; in funcție de acest lucru, putem să îi oferim o activitate care să răspundă interesului și nevoii lui de dezvoltare.

2. Respectă dreptul copilului de a refuza să facă o anumită activitate. 

De exemplu, ai dori ca cel mic să strângă jucăriile şi să le aşeze pe raft sau în coşul de jucării, însă acesta refuză sa facă asta. Iţi recomandăm să îl întrebi dacă nu ar vrea să strângă jucăriile peste jumătate de oră sau poate ar dori faceţi asta împreună.

Copii mici (2-5 ani) nu au înțelegerea valorii de timp; timpul este un concept abstract și au nevoie de ceva concret la care să se raporteze: "strângem jucăriile după ce te speli pe dinți/iei gustarea/bei apă". Cu cât sunt mai multe piese de strâns, cu atât copilul va refuza să le adune.

In pedagogia Mariei Montessori exista principiul de „3”: deci, 3 sau maxim 6 jucării/piese/plușuri/cuburi, etc. (până în 3 ani, întrucât după 3 ani învață și răbdarea). Tot conform pedagogiei Montessori, tendința umană de ordine există în fiecare copil: important este să observăm la ce fel de ordine face referire copilul: ordinea poate fi și mentală, nu doar fizică!

Dacă copilul refuză să facă o activitate propusă de tine, revino cu întrebarea şi dacă nici atunci nu va fi interesat, încearcă să îl implici în altă activitate sau să îi creşti interesul pentru aceasta. Inventează o poveste. Spre exemplu, ai putea să îi spui că jucăriile trebuie să meargă la culcare şi că voi trebuie să le ajutaţi pentru că singure nu pot face asta.

3. Ascultă-ţi copilul şi lasă-l pe el să decidă cu ce anume e pregătit să te ajute.

Copiii sunt unici şi au propriul lor ritm de dezvoltare. Astfel încât, uneori e bine să treci cu vederea baremele, standardele şi alte paternuri de acest fel şi, pur si simplu, să te laşi ghidată de copil. Ascultă-l, observă-l şi implică-l în activităţi care îi plac şi i se potrivesc, activităţi care îi stârnesc interesul şi îl ţin concentrat în ciuda faptului ca nu sunt adresate, cel putin teoretic, vârstei lui.

4. Încearcă pe cât posibil să adaptezi infrastructura şi instrumentarul de curăţenie, astfel încât celui mic să îi fie cât mai uşor în a desfăşura o activitate.

Pentru vârste atât de fragede este foarte util, spre exemplu, un Turn de învăţare. Fie că îţi iei unul gata facut, sau îţi confecţionezi tu unul acasă, un astfel de turn va face posibilă implicarea copilului în majoritatea activităţilor din bucătarie. Sau poți, dacă ai posibilitate financiară și spatiu suficient în casă, să achiziționezi mobilier pe măsura lui: masă, scaun, și să lucreze la masa lui. Iar la capitolul jucării, sunt o mulțime de variante potrivite pentru a fi folosite și în treburile casnice - https://joujou.ro/menaj-bricolaj.

De asemenea, dacă copilul este pregătit pentru ştersul pardoselii sau ştersul mobilei, asigură-te că foloseşti produse de curăţenie care să fie, nu doar prietenoase cu voi (să nu fie toxice), ci şi prietenoase cu mediul.

5. Nu curăţa în urma lui, ci lasă-l să înveţe din propriile greşeli.

Dacă unele dintre noi suntem excesiv de migăloase, nu rămâne decât să ne inhibăm spiritul critic şi să nu refacem treaba copilului în urma lui. Dacă cel mic nu a şters praful în camera lui cu aceeaşi eficienţă cu care am face-o noi, încercaţi să nu stergeţi şi dvs. praful imediat după. Astfel de măsuri îl vor descuraja, îi vor afecte stima de sine şi vor fi percepute ca o lipsa de apreciere a propriilor eforturi. În schimb, puteţi şterge praful împreună cu el, astfel încât lucrurile să se îmbunătăţească prin propriul exemplu. Daca au ramas urme dupa activitatea facuta, e nevoie sa ii aratati alta data cum se realizează mai bine această activitate.

6. Nu il recompensa.

Aici discutia poate fi foarte lungă, dar pe scurt...să spunem doar că motivația intrinsecă (care vine din interiorul copilului) este mult mai eficientă decât cea extrinsecă. Asa ca, mamici si tatici abtineti-va in a recompensa copilul cu jucarii, dulciuri si chiar cu folosirea abuziva a cuvantului „Bravo”. Recompensele și laudele nu fac decat să îi condiţioneze pe cei mici să caute aprobarea noastră.

7. Stabileşte o rutină.

E de mare ajutor pentru cel mic să aibă o oarecare rutină. Spre exemplu, aranjatul jucăriilor seara ar trebui sa fie ca spalatul pe dinţi. Copilul trebuie să ştie că după o zi în care s-a jucat, ar fi bine să aranjeze jucăriile la locul lor. Sau să ştie că sâmbăta, de exemplu, e zi de curăţenie, şi în atribuţiile lui intră să...bată covoarele :) de exemplu. Rutinele respectă nevoia de ordine a copilului și îl ajută să se orienteze cu usurință și să știe ce va urma!

Respectând aceste principii suntem convinși că îți vei convinge mai ușor copilul să participe la activitățile casnice. În curând în blogul nostru îți vom da și idei adaptate vârstelor copiilor.