Sindromul de burnout în rândul mamelor - riscuri în perioada Covid-19

Găsirea unui echilibru în viața de zi cu zi a fost mereu o provocare. Dar odată cu debutul epidemiei de coronavirus (Covid-19), provocările prin care trebuie să treacă mamele s-au înmulțit. Deodată mamele nu sunt doar mame; sunt și angajați sau antreprenori, profesor, partener de joacă, bucătar, menajeră, și lista poate continua. Toate rolurile s-au intensificat. Toate...mai puțin cel de femeie.  

Cum am ajuns la această concluzie?

În luna mai 2020, sociologul din spatele JouJou a vrut să facă o documentare serioasă pe această temă, astfel încât am realizat un sondaj online la care au participat 536 mame cu copii minori, utilizatoare de Facebook. Studiul a fost unul destul de complex, temele abordate fiind adaptarea la perioada crizei Covid-19, utilizarea Facebook-ului, dar și diverse aspecte legate de creșterea copiilor și parenting în general.

Raportul acestei cercetări desfășurate de noi poate fi consultat în întregime aici – Raport Parenting în perioada Covid-19. Reflexii pe Facebook. În perioada următoare vom publica mai multe articole în blog-ul nostru, în care vom aborda cele mai interesante concluzii ale studiului realizat.

Cum arată o săptămână din viața unei mame de când a început criza Covid-19?

Mai mult timp dedicat activităților casnice (curățenie, gătit, etc.), mai mult timp dedicat activităților cu copiii și mai mult timp pentru ajutarea copiilor la teme/școală online – așa s-ar putea sumariza programul mamelor de când a început epidemia de coronavirus Covid-19. Mamele petrec cu 30% mai mult timp pentru curățenie și gătit, cu 28% mai mult timp pentru activități cu copiii și cu 150% mai mult timp pentru ajutarea copiilor la teme/școală online.

Pe de altă parte, numărul mediu de ore alocat activităților recreative și de îngrijire personală (lectură, sport, socializare, îngrijire personală, etc.) a scăzut, fapt îngrijorător având în vedere că timpul dedicat de mame pentru ele însele era oricum redus și înainte de apariția crizei Covid-19.

Astfel, mamele alocă în medie 45 minute pe zi pentru activități recreative și de îngrijire personală, dar petrec de 3-4 ori mai mult timp făcând curățenie și gătind.

Atacuri de panică

Aproximativ 3 din 10 mame spun că le este greu să facă față situației generate de Covid-19. Iar o mare parte din acestea sunt chiar mamele care au început să petreacă mai mult timp făcând activități casnice, și mai puțin timp pentru activități recreative și de îngrijire personală decât înainte de apariția crizei. Apariția pandemiei Covid-19 a produs un dezechilibru în viața tuturor, existând însă persoane care s-au adaptat mai greu noii stări de fapt.  

18% din mame intră în panică atunci când se gândesc la viitor. Iar sentimentul de panică este mai accentuat în anumite segmente precum cel al mamelor casnice. 1 din 3 mame casnice spune că intră adesea în panică atunci când se gândește la viitor. Lor li se alătură și  mamele sub 31 ani (24%), mamele cu 3 copii sau mai mulți (26%) și mamele cu studii medii (27%). Putem spune că aceste categorii care sunt mai predispuse la a se panica atunci când se gândesc la viitor – mame casnice, mame cu cel puțin 3 copii, mame cu studii medii, mame tinere – sunt, în genere, mai dependente de susținerea (financiară, dar nu numai) partenerului de viață.

Panica este indusă atât de rațiuni financiare (o parte din mame au suferit scăderi de venituri), dar și din rațiuni emoționale odată cu necesitatea izolării la domiciliu.

Mai puțină socializare offline, mai multă socializare on-line

Nu întâmplător, aproape 4 din 10 mame au spus că odată cu epidemia de Covid-19 au început să petreacă mai mult timp pe Facebook. Izolarea la domiciliu a făcut ca multe mame să înlocuiască interacțiunile față în față cu socializarea online.

Sindromul de burn-out din rândul părinților

Din cele 536 mame intervievate în cadrul studiului nostru, 29% sunt angajate full-time, 7% sunt angajate part-time, iar 8% au intrat în șomaj tehnic, cauzat de epidemia de Coronavirus. 

Jumătate din mămicile angajate au început să lucreze exclusiv de acasă odată cu epidemia de Covid-19, iar 14% alternează lucratul de acasă cu mersul la birou/locul de muncă.

Lucratul de acasă concomitent cu supravegherea copiilor s-a dovedit extrem de solicitantă pentru o mare parte din mame. Menținerea concentrării la sarcinile de serviciu este extrem de dificilă atunci când copiii solicită atenția părinților în mod constant.  

Mamele care lucrează full-time de acasă și care nu beneficiază de niciun ajutor sunt cele mai expuse riscului de burn-out. Pentru că acest sindrom nu este doar cel profesional, ci epuizarea cronică se poate manifesta și în cazul părinților.

Analizând cum arată o zi din viața unei mame care lucrează de acasă în această perioadă, vedem că pe lângă cele 6-8 ore de muncă efectivă, aceasta mai face și minim 2 ore de curățenie și gătit, minim 1 oră teme cu copii și 2 ore și jumătate activități recreative cu copiii. Media timpului alocat pentru activități recreative și de îngrijire personală în rândul mamelor care lucrează de acasă nu depășește 30 de minute. Aceste minute pot fi suficiente pentru un duș și eventual o cafea băută în tihnă. În rest, Coronavirusul le-a forțat pe mame să fie asemenea unor jongleri. Însă în loc de bile și divertisment, mamele jonglează cu roluri (mamă, angajat, soție, prietenă, bucătar, etc.), iar scopul este menținerea pe linia de plutire.

Sfaturi de la psihoterapeut Ana-Aurelia Băianu

Despre toate aceste date am discutat și cu psihoterapeutul Ana-Aurelia Băianu, pe care o puteți găsi la Willing – Cabinet de Psihoterapie și dezvoltare personală. Ana-Aurelia Baianu este psihoterapeut specializat in consiliere si psihoterapie sistemica, membru autorizat al Colegiului Psihologilor din Romania, colaborator al Institutului pentru Cuplu si Familie Iasi, membru Lamaze International, precum si membru al Asociatiei Romane de Hipnoza Clinica, Relaxare si Terapie Ericksoniana.

Ana, în primul rând îți mulțumim pentru amabilitatea de a răspunde întrebărilor noastre. Acum, trecând la subiectul abordat de noi, crezi că într-adevăr putem vorbi de apariția sindromului de burn-out în rândul mamelor care lucrează de acasă, odată cu începutul epidemiei de Covid-19? Dacă da, ce am putea face ca să depășim mai ușor perioada aceasta?

A.B.: Desigur că ar putea să apără epuizarea fizica și psihică. Acest lucru li se întâmpla în special personalităților perfecționiste și celor rigide. Atunci când vrei să faci totul exact ca înainte, fără să ții cont că nu mai ai același context, riști să clachezi.

În primul rând, nu este realist să faci, într-un interval de timp, activități care înainte de pandemie erau desfășurate în același timp și de către mai multe persoane. În timp ce noi lucram, cadrele didactice îi învățau pe copilașii noștri. Alături de resursa timp se așează și o componentă importantă care ține de abilități practice. Poate că tu vrei să le faci educație preșcolarilor tăi, dar nu ai absolvit o școală de specialitate și habar nu ai cum se predau numărul și cifra 3. La fel, nu ai cunoștințe de bucătărie si nici veleități de electrician. Apar frustrări care ne determină să ne străduim și mai mult ca să compensăm lipsurile noastre. În cercul Perfecțiunii ne putem învârti până obosim și amețim și ne prăbușim. Soluția este una cât se poate de practică: facem câte un singur lucru pe rând și cerem ajutoare acolo unde nu avem experiență. 

Un sabotor important în îngrijirea de sine este validarea din exterior. Altfel spus, femeile noastre se preocupă de aspectul lor doar dacă sunt șanse să fie văzute și apreciate de către alți oameni. Ori în aceste zile avem atât de puțin contact cu străinii, încât motivația pentru dichis a scăzut mult de tot. Am putea alege să ne aranjăm pentru copiii noștri sau chiar pentru noi înșine, ce spuneți?

Acum că am ieșit din stare de urgență și lucrurile s-au relaxat puțin, crezi că este ceva ce am putea face sau este vreun fel în care ne-am putea pregăti emoțional pentru un eventual val 2 de Covid-19?

A.B.: În primul rând, este nevoie să ne cunoaștem reacțiile atunci când suntem cuprinși de panică. Poate că ne bate inima mai tare, poate că plângem sau pur și simplu rămânem blocați. Care este cea mai mare frica a ta? Scrie-o pe o foaie. Dacă este sa fii sincer cu tine, care este cea mai mare frica a ta? Cine te poate ajuta să învingi această frică? Ce anume te poate sprijini să învingi această frică? Dacă se întâmplă să vina al doilea val, pe cine vei ruga să te ajute? Te invit să aduci în prezent conștiința primei experiențe. Deja știi că trece și ca este doar o perioadă. Întreabă-te ce ai regretat că nu ai făcut prima dată. Alege de această dată să faci tot ceea ce nu ai făcut în trecut și știai ca era nevoie să pui în aplicare.

Cu toții cred că avem în jurul nostru prieteni care au manifestat sentimente de panică în proporții mai accentuate în această perioadă. Alte ori chiar noi am făcut atacuri de panică. Sub ce formă crezi ce ne-am putea ajuta prietenii care fac mai greu față din punct de vedere emoțional în această perioadă? La ce semnale de alarmă ale acestora ar trebui să fim atenți și cum îi putem susține să depășească episoadele de panică mai ușor?

A.B.: Cel mai important este să identificăm criza prin care o persoană trece. De cele mai multe ori, celălalt este atât de tulburat încât nu poate spune și nici măcar nu conștientizează ce i se întâmplă. Ajutorul vine mai mult pe partea de susținere. Este bine să ascultăm, să punem întrebări ajutătoare, încercând să ne abținem de la a da sfaturi. Ele sunt inutile în această fază iar persoana este mai mult copleșită de emoții puternice și nu poate recepționa mesajele noastre raționale. Spune-i celuilalt că îl vezi speriat, confirmă-i faptul că are toate motivele să fie așa, întreabă-te cu voce tare cine sau ce l-ar putea ajuta să se liniștească. Părinții se îngrijorează mai ales pentru că se văd în imposibilitatea de a-și proteja copiii. Arată-ți încrederea în capacitățile acelui părinte și fă-o cu sinceritate. Aceasta este adevărata susținere care duce la vindecare. Fii acolo, fii prezent, arată că înțelegi și că îți pasă!

În sondajul nostru am observat un trend descendent al nivelului de fericire si de optimism odată cu înaintarea în vârstă a mamelor. Este un fenomen general, ca odată cu înaintarea în vârstă să ne pierdem din optimism și fericire? Sau ne putem ‘antrena’ optimismul? Mă gândesc că poate e ca un mușchi care trebuie pus la treabă constant ca să se mențină în formă.

A.B.: Fericirea este un cumul de foarte multe emoții. Principalul ucigaș al fericirii este Tristețea. Ajungem să fim triste pentru că suntem foarte obosite, pentru că avem multe responsabilități și ne umplem de griji. Am primit odată cu rolul de mamă și o atitudine serioasă și veșnic preocupată. Doar reclamele ne mai prezintă mame fericite care se joacă în grădină cu unul sau cu doi copilași. Realitatea ne-a arătat că cei mici ne maturizează și ca multe mame simt că au o povară. Când vom scăpa de acest model, vom ști să fim fericite. Când vom înceta să ne considerăm familia ca pe o sursă de probleme, ne vom bucura de toți ai noștri. Știi când suntem fericite? Când îi lăsam pe cei de lângă noi să fie fericiți că ne văd și că ne au. Ne aranjăm chiar și când suntem în casă, pentru că vrem sa le dăruim din frumusețea noastră copiilor noștri. Citim și ne documentăm pentru că vrem să îi cufundăm pe ceilalți în cunoaștere. Dansăm pentru că suntem liberi să ne manifestăm. Fericirea este o alegere.